Una din poeziile care imi plac foarte mult:
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâsnesti într-o îmbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
tâmpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfârsire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.
Ce bine ca esti- Nichita Stanescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
O seara frumoasa iti doresc!
RăspundețiȘtergereLa Multi Ani copila draga!
RăspundețiȘtergereCe bine ca ...esti si
ce mirare ca ...mai sunt......dar azi pt 1 iunie parca-mi iubesc si mai mult mladitele.
Sa -ti dea Domnul sanatate si bucuria de copilas...
Iti multumesc pentru Nichita.